Un loc atât de frumos, dar în care este atât de ușor să observi ignoranța oamenilor față de natură. Și mă refer aici atât la localnici, cât și la turiști. Aveam o strângere de inimă când vedeam toate gunoaiele acelea plutind pe apă, când vedeam sutele de bărci gata să pornească în ture de câteva ore sau de câteva zile și realizam că ușor, ușor, acel habitat va fi distrus.
Deși în ultimii ani a fost reglementată folosirea bărcilor pentru turism pentru a limita impactul lor asupra mediului, sărăcia îi determină pe localnici să organizeze tururi pentru turiști chiar și fără autorizație de transport. Ca de obicei, cum îi stă în fire omului, mai important este rezultatul imediat decât cel pe termen lung. Nu realizează, insă, impactul pe care îl au acțiunile lor asupra întregii lor vieți. Pentru că, așa cum v-am arătat și aici, localnicii care trăiesc în comunitățile rurale din insulele lacului Punnamada folosesc acea apă nu doar pentru transport și pescuit, dar și pentru gătit, spălat și chiar băut. Așadar, pare ca această dezvoltare turistică nu a fost făcută cu cap, nu este sustenabilă și degeaba este reglementată într-o formă sau alta dacă acele reguli nu sunt respectate. Dar sună oarecum cunoscut, deci să nu uităm și de iresponsabilitatea din ograda noastră…
Cu speranța că lucrurile se vor schimba în bine am reușit totuși să mă bucur de câteva momente de liniște, de intensitatea culorilor care se oglindeau în apă și de minunatele tuneluri verzi formate de copaci deasupra canalelor. Să sperăm că va fi mai bine 🙂
You might also like
Leave A Reply